piața mică
Piața Mică este una din perlele centrului istoric din Sibiu, aceasta este vizitată anual de zeci de mii de turiști și se află pe centrul celei de a doua centuri de fortificații a orașului. Piața Mică, denumită în documente și Circulus Parvus, construită între secolele XIV si XVI, cunoscută și sub denumirea de “Ringul cel mic”, este împărțită în două secțiuni despărțite de strada Ocnei, stradă care coboară pe sub Podul Minciunilor. Se diferențiază de Piața Mare prin aspectul clădirilor, și prin dimensiunea substanțial mai mică. Spre deosebire de clădirile din Piața Mare, celor din Piața Mică le lipsește portalul masiv, boltit. În schimb acestea sunt caracterizate de parterul cu arcade semicirculare susținute de portanți. Piața conservă în continuare, cu puține modificări, aspectul din secolele XV si XVI. De notat este faptul că în 400 de ani, denumirea pieței a fost schimbată de 7 ori.
|
podul minciunilor
Podul Minciunilor este unul dintre cele mai importante simboluri ale oraşului. Reconstruit la 1859 de firma Friedrich Hütte în locul unui alt pod din lemn, Podul Minciunilor este primul pod de fontă din România. Pentru că a fost şi primul care nu a fost construit pe piloni, i s-a spus „podul culcat”. Dintre numeroasele legende legate de acest pod, cea mai populară rămâne legenda potrivit căreia dacă cineva spune o minciună cât timp se afla pe pod, acesta se va prăbuşi.
Loc preferat de tinerele cupluri pentru promenadă, podul se remarcă prin piesele de rezistenţă decorate cu rozete si cu câte un brâu de elemente înscrise în cercuri descrescătoare ornate cu motive vegetale şi geometrice neogotice.Cele patru piedestale de la capătul podului sunt realizate din piatră, susţin corpuri de iluminat din fontă turnată. Balustrada metalică a podului constă din opt panouri cu cercuri cu decor radial, goticizant. |
turnul sfatului
Aflat între cele mai frumoase două pieţe ale oraşului, Turnul Sfatului a reprezentat simbolul caracteristic oraşului Sibiu. Numele turnului provine de la funcţia de apărare asupra porţii de intrare în cea de-a doua incintă, situată în imediata apropiere a clădirii ce adăpostea primăria Sibiului, menţionată documentar în anul 1324. Iniţial, acesta avea funcţia de turn de apărare, din a doua incintă de fortificaţie. În anul 1585 o parte din turn s-a prăbușit din cauza unui cutremur. Parterul şi primele două etaje aparţin astăzi construcţiei originale din sec. XIII.
Cetățenii ajută la reconstruirea turnului în anul 1588, la trei ani după cutremur. În anul 1720 paznicii turnului primesc ordin din partea magistratului de a repeta la tobă, la fiecare jumătate de oră, bătaia ceasului. Acoperişul trece, de-a lungul timpului, prin diverse modificări: de la unul scund, piramidal, la cel piramidal octogonal înalt, flancat de patru turnuleţe care serveau drept semn de drept de judecătorie a oraşului. Forma actuală a turnului datează din lucrările de reconstrucţie executate între anii 1824-1826. Accesul în interior se face printr-o uşă de mici dimensiuni, de unde, prin intermediul unei scări spiralate, se ajunge la etajele superioare. Turnul conține 141 de trepte. La penultimul etaj se poate observa mecanismul ceasului, iar ultimul etaj prezintă un punct de observaţie peste oraşul vechi, care oferă o panoramă superbă a Sibiului. |
casa artelor
Fosta hala a măcelarilor, care acum este cunoscută drept Casa Artelor, situată in Piața Mica numărul 21. Clădirea a fost prima dată documentată în 1370 și a fost folosită drept hală a măcelarilor. Apoi a fost deținută de postăvari, iar începând cu secolul al XVIII-lea a devenit depozit de cereale și pentru scurt timp sală de teatru.
Punctul central de interes al fațadei principale este egalitatea și simetria celor 8 arcade semicirculare, plasate pe masive de cărămida și puțin evazate la bază, așezate la parter, cărora le corespund 8 ferestre la etaj. Fațada este exteriorizata de stema orașului, contemporană cu anul 1789. Stema este incorporată într-un medalion circular. Parterul se particularizează prin cele 11 camere boltite semicilindric, care au fost create inițial pentru comerț. Etajul cuprinde o singură încăpere, însă este una extrem de spațioasă și are ferestre pe toate cele patru fațade. |
muzeul de istorie
Cel mai mare ansamblu gotic civil din România datează încă din secolul al XV-lea și reprezintă clădirea ce adapostește muzeul. Construcția poartă o semnificație importantă în arhitectura gotică, iar nucleul ei a reprezentat casa primarului Thomas Altemberger.
Pentru o privire de ansamblu asupra evoluției comunităților din sudul Transilvaniei și asupra orașului și împrejurările orașului Sibiu, este recomandată vizitarea Expozițiilor Muzeului de Istorie Casa Altemberger. Artefactele provin din vremuri timpuri regăsesindu-se aici urme umane – epoca paleolitică – și până în perioada modernă (această colecție conținând Monede și medalii de aur și Tezaurul de argintărie liturgică și laică). Întâlnim 10 expoziții realizate într-un format aparte, cu impact deosebit, vizual și informațional. Etichetele sunt traduse în limbile germană și engleză și, în fiecare sală, rulează câte un LCD cu informații despre epoca reprezentată în modulul respectiv. |
casa luxemburg
Casa Luxemburg este situată în Piaţa Mică, fiind construită pe prima incintă fortificată a Sibiului. Clădirea este formată dintr-un corp vechi, gotic, din secolul al XV-lea, şi un corp nou, baroc, din secolul al XIX-lea.
Clădirea a fost martora multor evenimente istorice ce au avut loc in Sibiu, cum ar fi: Primul Război Mondial și Unirea cu Romania, intrarea Naziștilor în Sibiu în timpul celui de al Doilea Război Mondial sau Revoluția din '89. Edificiul a primit actuala denumire în anul 2004, cu prilejul vizitei în România a Marelui Duce Henri de Luxemburg şi a soției sale. Trebuie menţionat că, între anii 1999-2003, clădirea a fost restaurată cu ajutorul Marelui Ducat de Luxemburg. La parter s-au păstrat unele elemente gotice şi renascentiste, dar clădirea iese mult în evidenţă prin superba tâmplărie barocă şi decoraţia cu stucaturi de la etaje. Clădire găzduiește astăzi un hotel si o cafenea în incinta sa. |
muzeul franz binder
Muzeul de Etnografie Universală „Franz Binder” este un departament al Complexului Național Muzeal „ASTRA” din Sibiu, care a fost inaugurat în 1993 este primul şi unicul muzeu de etnografie extra-europeană din România. Funcționează într-o clădire din Piața Mică nr. 11 declarată monument istoric.
Activitatea muzeului se axează pe prezentarea aspectelor de cultură, civilizație și artă ale popoarelor extra-europene. Colecțiile pe care le gestionează cuprind două mari categorii de piese. Din prima fac parte cele care au format patrimoniul etnografic extra-european sibian. Celei de-a doua îi aparțin obiectele intrate în fondurile Complexului Național Muzeal „ASTRA” după anul 1990: colecția congoleză Rang. Colecția donată în 1862 de Franz Binder, cu obiecte aduse din regiunea cursului superior al Nilului Alb, este una dintre cele mai valoroase colecții de profil din lume, de aceea muzeul poarta numele acestuia. |
muzeul de farmacie
Prima farmacie de pe teritoriul țării noastre a fost atestată în anul 1494, chiar în Sibiu. Astfel, Muzeul de Istorie a Farmaciei a fost înființat în Sibiu în anul 1972 pentru a împărtăși publicului interesat lunga istorie a farmaciei din această fostă cetate medievală, aflată în Piața Mică, o zonă istorică deosebit de interesantă. Clădirea constituie un monument istoric de arhitectură care conține elemente gotice și renascentiste.
În muzeu sunt expuse peste 6600 de piese, prezentând evoluția tehnicilor farmaceutice, a instrumentelor și a medicamentației folosite. Colecția de Homeopatie a Muzeului de Istorie a Farmaciei cuprinde astăzi peste 2900 de piese. Laboratorul adăpostește numeroase piese cu specific farmaceutic – balanțe medicale, mașini de zdrobit și pulverizat, mojare din bronz, fontă și marmură, recipiente din material ceramic și site. Tarifele pentru adulți sunt de 15 lei, iar pentru elevi de 3,75 lei, muzeul fiind deschis de marți până duminică între orele 10.00-18.00. |